<< Religion and Science >>

" Religia se bazeaza, dupa parerea mea, in primul rand si in special pe teama. Este in mare parte teama de necunoscut si in mare parte asa cum am spus, dorinta de a simti ca ai un fel de frate nai mare, pe care te poti baza la orice necaz sau conflict. Totul pleaca de la teama - teama de mister, teama de infrangere sau de moarte. Teama este mama cruzimii si de aceea nu este de mirare ca religia si cruzimea au mers mana in mana. Astazi incepem cate putin sa intelegem cum stau lucrurile in lume, cate putin sa le stapanim prin intermediul stiintei care si-a taiat drumul pas cu pas impotriva religiei crestine, impotriva bisericii si in ciuda opozitiei vechilor percepte. Stiinta ne poate ajuta sa depasim aceasta frica lasa, care a incorsetat omenirea de-a lungul atator generatii. Stiinta ne poate invata, si cred ca propriile noastre inimi ne pot invata sa nu mai cautam protectie imaginara, sa nu mai inventam aliati in cer, si mai curand, sa incercam prin propriile noastre eforturi, aici pe pamant, sa facem din lumea aceasta un loc potrivit pentru a trai, un altul decat cel conceput de biserica in atatea secole."

Bertrand Russell

Bertrand Russel, nascut in culmea ascendentei economico-politice, in 1872; eseist, logician, agnostic, filosof, istoric si matematician; activist anti-razboi, critic al razboiului din Vietnam, conduce o campanie anti-Hitlerista in 1930, ia premiul Nobel pentru Literatura in 1950 pentru scrierile lui care promoveaza idealurile umanitare si libertatea de a gandi. Apare „Religion and Science” 1935, o carte aparent intergranta in secolul lui si totusi una ostila pe de alta parte. Prezinta conflictul om-eligie, om-stiinta, examinand asemanari dintre stiinta si doctrinele crestine sau interpretari biblice ale zilei. O carte care naste intrebari si convingeri, raspunsuri si nelamuriri, identifica debaterile similare dintre stiinta moderna si Biserica de azi.

Interactiunea religie-stiinta avea sa duca la un rezultat ostil, multi istorici negand posibilitatea unei existente care sa lege din punct de vedere istoric, religia cu stiinta. Asadar se naste un conflict intre cele doua deoarece ambele isi sustin din punct de vedere legitim istoric autonomia, existenta si reputatia, neavand posibilitatea de a se unifica, nu se absorb una pe alta, merg foarte aproape si totusi fiecare isi are propriul drum in istorie. Facand abstractie de la carte, nici Freud nu este departe de subiect cand afirma teoria evolutionismului, care spune ca omul trebuie sa se considere ca facand parte din universul fizic, afirmand ca nicio minte umana nu e destul de rationala, dar in schimb are o pricepere signifianta care sa constientizeze ridicarea lui din mintea-i inconstienta. Proeminentul Albert Einstein sustine compatibilitatea religiei si stiintei, intr-un articol aparut in New York Times in 1930: O persoana religioasa este devotata simtului de a nu avea niciun dubiu asupra obiectelor si scopurilor supranaturale care nu cer si nici nu sunt capabile de fundamente rationale. Exista prin aceeasi necesitate si nevoie de dovada, ca si el. In acest sens, religia este varsta tarzie/batrana a efortului omenirii de a deveni clar si complet constienta de aceste valori si scopuri si mereu sa le intareasca si sa le extinda efectul. Daca cineva crede despre religie si stiinta in conformitate cu aceste definitii atunci un conflict intre ele este imposibil. Deoarece stiinta nu poate dovedi decat ceea ce este, si nu ce ar trebui sa fie, si inafara domeniului sau, valorificarea parerilor de orice fel, ramane necesara. Religia, pe de alta parte, se ocupa doar cu evaluarea gandului si actiunii umane: nu poate vorbi despre fapte in mod justificat cat si despre relatii intre fapte. Potrivit acestei interpretari, binecunoscutele conflicte dintre religie si stiinta din trecut trebuie sa fie atribuite unei incomprehensiuni ale situatiei descrise.

Studiul stiintific asupra religiei arata ca religiozitatea este un fenomen social sau psihologic, aratand ca eista o corelare vizibila intre rugaciune si medicina, intre implorare spirituala si vindecare fizica, sau imbunatatire a sanatatii.

Apare totusi si problema spiritualitatii si a religiozitatii, afirmandu-se deseori ca cei spirituali sunt mult mai „fericiti” decat cei religiosi si apare o corelare intre credinta si altruism. Stiinta isi lasa amprenta asupra religiei doar in treacat, fiind reprezentata de un stidiu bazat pe statistici si programe, developate sa insuseasca o baza de date ghidabile pentru cei care intra in contact cu aceasta problematica...prin urmare, un sondaj de opinie efectuat in urma unei mici sau mari mase este pur relativ. Stiinta ramane un instrument filozofic intr-o lume patrunsa de necunoscut cu toate relativele, teoriile si supozitiile reale sau mai putin probabile ce sunt atasate de suprafata vizibila si palpabila.

Tindem catre un perfect absolut print-o modalitate cu secvente incompatibile cu perfectibilitatea, improbabila, cu reusite de 99% si niciodata 100%, plutim intr-un univers proeminent, noi, cei ce stam sa concepem idei si teorii, varietati de concepte cu privire la viata, suntem influentabili si instabili...rezistam noi oare falsificarilor naive, modificarilor periferice spirituale? Asadar, religia nu e vazuta precum exista si deci nu e compatibila cu stiinta.